duminică, 28 septembrie 2014

VORBE NU CUVINTE.



Politicieni folosec vorbe şi de foarte puţine ori cuvinte. Când totuşi se întâmplă aşa ceva sigur  acele cuvinte nu le aparţin, ci sunt mai degrabă aglomerări de fraze într-un discurs electoral scris de un copywriter din stafful candidatului. Construcţia discusului este pe “mobilizarea electoratului” pe captarea dezamăgiţilor de actuala putere, indifierent care este ea şi mai ales de “prindere” a nehotărâţilor pe care se bate toată lumea. Până aici nimic grav. 

sursa foto:   


Aşa că se apasă pe butonul de sloganuri, lozinci, ….vorbe care de 25 de ani  rămân goale de conţinut pentru că ele nu ajung şi la fapte.
 Candidatul joacă prost personajul “providenţialul, salvatorul” iar la “aria sincerităţii” devine chiar cabotin.
Şi acum să exemplificăm.
Dl Klaus Iohannis, candidatul ACL( PNL-PDL) şi-a lansat candidatura. Am ales câteva cuvinte din discursul său.
batalie
În  primul rând nici un candidat din România nu are percepţia COMPETIŢIEI electorale. Toţi fie că sunt de stânga sau de dreapta vorbesc  despre luptă, despre o bătălie, adică de un război. Spiritul competiţional la noi nu există şi cred că acesta este unul dintre multele aspect ale politicii româneşti, de nivelul încă empiric, pe care îl avem , alegători sau candidaţi.
viziunea mea este viziunea voastra, iar victoria mea va fi victoria voastra.
Oare dl candidat Iohannis nu ştie că tocmai acesta este punctul slab al nostru, în general: lipsa de viziune? Tinerii care acum merg la vot pentru prima data, cei care nu au fost capabili să  promoveze bacalaureatul, nu au ei înşişi o viziune despre propria lor viaţă, dar despre politică şi programe .
Populaţia din rural, mare foarte mare la număr care se zbate între analfabetism şi sărăcie, stă la marginea drumului şi discută despre viziune?
Sau aşteaptă mai degrabă, aşa cum a fost învăţată de 25 de ani “ mica atenţie” electorală.
România de la oraş nu discută despre viziune, ci despre cea ce are nevoie imediată: locuri de muncă, o stabilitate şi predictibilitate economică.
Mica Românie din sistemul privat  are o viziune. Dar pe ea nu o întreabă nimeni nimic, sau în cel mai fericit caz se mimează o atenţie adresată ei doar  ocazionată de electorale.
Aşa dar la care viziune face referire domnul Iohannis_
A venit vremea faptelor
Mesajele propagandistice, din alte vremuri tot aşa sunau: despre vremea faptelor. Iar istoria României începând cu anii 45 este plină de fapte.
Va vorbesc voua, celor mai tineri, si va spun, voi sunteti viitorul pentru care trebuie sa construim Romania lucrului bine facut.
Timp de 45 de ani în România s-a vorbit despre “ construirea viitorului”. Nu vreau să îmi construiască nimeni viitorul, dar vreau să am o ţară unde să îmi pot proiecta viitorul şi să ştiu că am ….un viitor.
Nu vreau ca generati voastra, a celor de 30, 40, 45 de ani, sa fie inca o generatie de sacrificiu.
Dl Iohannis aceste generaţii sunt deja sacrificate. Atât timp cât tinerii pleacă din ţară, chiar mulţumind Divinităţii că au scăpat de aici, atât timp cât cei care au acum 45 de ani  se tem că mai au foarte puţin în faţă pentru a mai construi ceva, dl Iohannis, poate că nu ştiţi sau  nu v-a spus nimeni: toţi suntem generaţii de sacrificiu.
Romania lucrului bine facut.
Mă tem din ce în ce mai mult de cei care vorbesc despre “ lucrul bine făcut”.
În România  trebuie să ne punem în starea de “ a face”
Aşa dar, din păcate cu un astfel de discurs propagandistic revoltător pentru un candidat de dreapta, plin de vorbe,  dar fără cuvinte, pe mine nu o să mă aveţi ca votant.
Dar vă propun în articolul următor o foarte scurtă analiză a unui text postat de ex preşedintele Franţei Nicoas Sarkozy, odată cu revenirea sa în viaţa politică .